Pentru a te impune într-un spațiu multicultural, cu diferite moduri de manifestare și transmitere a valorilor identitare, trebuie să ai o cultură superioară. Astfel unele națiuni reușesc, altele mai puțin. Cele care nu reușesc creează doar dileme personale trăitorilor aflați sub influența lor. Și nu e vorba neapărat de forma socială de guvernare. Marile culturi s-au impus atât în sclavagism, feudalism, capitalism, comunism dar și în democrație. Pâinea și îmbrăcămintea, locul de muncă și locuința, timpul la dispoziție și cel ocupat, toate acestea contează puțin comparativ cu posibilitatea dezvoltării ca om. Gândirea liberă, în sensul aprofundării tuturor formelor cunoașterii, dublată de un suport lingvistic adecvat și cu posibilități de dezvoltare, iată adevărata năzuință a ființei raționale.

Indiferent de capacitatea intelectuală sau de posibilitățile dezvoltării acesteia, omul este ființă dornică de evoluție spirituală. Și se va manifesta ca atare. Însă dacă manifestarea aceasta e îngrădită de cultura în care are șansa de a se exprima, omul va simți o greutate spirituală pe care cu greu o va tolera, mai cu seamă raportându-se (iar în aceste timpuri tehnologia ne ajută) la ofertele culturale externe. Revoluțiile sunt de cele mai multe ori exprimarea neputinței dezvoltării neîngrădite (de percepte) a omului. Îngrădirea vine din două direcții. Prima este aceea a unei culturi inferioare, a unei națiuni neevoluate sau minuscule, a doua este cea a unei culturi uzurpatoare, a unei națiuni numeric mare, dar cu evoluție istorică puerilă. Ambele duc în final la același deznodământ. Revoluția (culturală).

Avem șansa de a ne fi născut într-o cultură mare. Limba română e o patrie sănătoasă, în care ideile, sentimentele, năzuințele se pot exprima până la cea mai intimă vocație sufletească. Avem șansa de a nu fi căpușați de o altă cultură, minusculă în valoare și măreață în barbarie. Trebuie să ne valorificăm șansa aceasta. Trebuie să ne respectăm locul, limba, să ne exprimăm fără reținere dorințele, să ne comportăm pe măsura propriei măreții.