CV  (lărgit)

Cine sunt eu nu am habar. 
Ori n-am știut, ori am uitat. 
Sunt doar un om, un amalgam, 
Un gând în timp, nelimitat. 

Sunt dorul care pleacă din umbra îndrăgostită, 
Sunt podul peste inimi și peste amintiri, 
Vioara care cântă, absurd, neliniștită, 
Sau pasărea ce fuge, mereu, din colivii. 

Sunt strigătul șoptit din gândul obosit, 
Sunt jokerul iubirii pierdute la un pot, 
Și lacrimă, stigmat, pe spiritul mâhnit, 
Sau, poate, plata-n rate pentru-o fărâmă de noroc. 

Sunt chiar cuvântul, miracol, despre viață, 
Sunt vis, cu ochi deschiși, pe drum spre fericire, 
Speranța ce-o-ntâlnești în fiecare dimineață, 
Și mângâierea aceea simplă ce în obraji îți pune strălucire. 

Cine sunt eu nu am habar. 
Ori am uitat, ori n-am știut.
Sunt doar un om, asta e clar,
Un om ce în poveste, încet, s-a prefăcut.