alef

părinții nu au trăit
războiul
m-au învățat vag
iminența
copiii știu că timpul
înseamnă viață
că nu IA
volatilizează
că în sentimente
durere
compasiune
se ascund

nepriceperile

cum să îngrijești poezia

când scrii o poezie o ascunzi
căutătorii de poezii
vor spune e la sertar
doar tu și poezia știți secretul

o poezie tăcută
pitită în sine
o poezie resemnată
cititorii să o revigoreze
să o strige ”poezie! poezie!”
când treci
cu speranța că ispitită va ieși
murmuri în gând
”stai acolo plăpândo, lasă ispitele cititorilor”
și atunci când din neatenție
căzut oboselii
slăbești lesa inimii
numai atunci ea scoate un sunet
scapă o lacrimă