mă însorește de la orele dimineții 
mă sălbăticește de atâta pace 
cât nu a cunoscut întreaga istorie
țipătul ăsta de bucurie al păsărilor sfredelește seninul 
absolut peste sufletul meu lungit cu mâinile sub ceafă
patul de iarbă și florile sunt pregătite 
să-mi facă o demonstrație de modă 
mi-e clar că ziua aceasta de august pune la cale ceva 
să mă bucure să mă scoată din mentalități 
să-mi mute gândurile mai aproape de tine cu un ponton
ea pescuiește în ape învechite surprize la care nu mă aștept
să fiu în stare să o mulțumesc oare cu o poezie sau 
cu o expresie aterizată dintr-un răsărit fix pe chipul meu