Umbra care devine – Liviu-Ioan MUREȘAN

stau în pat mai mult de jumătate de zi
deasupra se mișcă umbra aceea
fără nume
fără formă fixă
închid ochii să adorm și
umbra umbrei fără de formă
prinde formă
umbra umbrei are culoare
și sunet
și țiuie
uneori se desprinde
de umbră parcă razele obscure
o proiectează în ciudă
să-mi stîrnească durere
și neputință
și umbra dezbrăcată de propria umbră
îmi trage de pe ochi imaginea
se așază ea ca o pîlpîire cristalină
mii de culori țipă atunci desprinzîndu-se
din stolul acela
cuprind cu palmele urechile apăs ochii în orbite
cobor din pat
și mă îndrept spre toaletă
așa cred

CARTEA

Răsfoire zilnică

 Prințesa Lia


când se spală pe dinți când nu se spală pe dinți
când mușcă sau nu mușcă cu dinții spălați sau nespălați
Lia pune probleme
ceilalți din familie 
intră în panică
nu înțeleg semnele și vocabulele
„mama am făcut!”
și ce a făcut Lia
e un secret
tata ascunde de mama
mama ascunde de tata
Alex ascunde de mama de tata de sine
Alex și Lia au un limbaj ce trece pe sub piele și nu lasă semne
mama și tata își amintesc limbajul
semnele lăsate natural pe piele
vasele purtate aproape de față pentru a ascunde tremurul

SOS strigătul înțelegerii
mama adulmecă ia în brațe
tata adulmecă ia în brațe
Alex adulmecă deschide brațele
Lia adulmecă
se târâie
înțelege Alex înțelege tata înțelege mama
înțelege.

By LIM

 
Post Views: 240