Zidurile îmi țin rece loc de iubire Dezamăgirea e otravă lentă, capcană pentru șobolani. Între ziduri am liber, între ziduri răzbesc mă clatin, mă zbat. La ziduri îmi strig amarul, prin ziduri trăiesc. Depresiuni incontestabile își fac loc pe podul înghețat, Avide de emoții, vor strânge lacul și îl vor preface în lacrimi. Depresii, ghemuri mici, adânc se ascund. Cu tentacule arahnoide se înoadă în noi. Avide, ne vor fura iubirile Și ne vor da, în schimb, numai lacrimi.