Ion POPESCU – ARCADE

Scuzați de năzuințe și porunci, Idei scornim și naștem prunci. Hipnotizate ne sunt gândul, mersul Să-mprăştiem cu noi tot universul. Ne ducem traiu’-n mare fugă. Nu oprim vreme nici de-o rugă. Uităm şi de Duminică. E vineri? Orbi suntem că…
vom închide ochii niște cărți vechi într-o bibliotecă ne așteaptă o ușă deschisă cu mâinile reci ne va conduce dincolo spre ce nu știm ce nu contează spre liniște? doar fluturi către ultima lampă
În colaborare și parteneriat R V S -ARCADE
înfășurat în ideile mele ca într-o plapumă transpirat moale scot doar un deget apoi mâna întreagă mi-e frig atât de frig că vergeturile de pe picioare se ramifică înspre zâmbet plapuma mea miroase a mort tremur de teamă orice rază…